Titirezul(sevivon) nelipsit de la nici o sarbatoare de Hannuka, are o istorie frumoasa in spate.Aparut initial in India Antica ca si joc de noroc, ajunge dupa sute de ani in Europa unde este "infiat" printre altii si de evreii askenazim, tot ca joc de noroc,literele de pe fetele lui indicand in idish castigul sau pierderea .
Nun-nihtes-nu ai castigat
Ghimel-gut-bine
Hei-halab-jumate de castig
Shin-shaht-rau
In momentul in care a fost "adus" in cadrul festiv al sarbatorii de Hannuka,a fost tot ca joc de noroc , de data asta pentru copii, care-l joaca pe bani de ciocolata (Dmei Hannuka).Ideea principala al acestui fapt ar fi ca si prin joc copii sa nu uite de Hannuka, caci literele de pe sevivon desi au ramas aceleasi au capatat un alt sens
Nun- nes- miracol
Ghimel-gadol-mare
Hei-haia-a fost
Shin-sham- acolo(Israel)
Pe titirezul din Israel, litera Shin este inlocuita cu Pei(Fei)-po-aici
Nun-Ghimel-Hei-Pei se rasuceste titirezul amintind Miracolul de Hannuka
Nes gadol haia po!
miercuri, 16 decembrie 2009
luni, 14 decembrie 2009
Hannuka תש''ע
Hannuka , Sarbatoarea Luminilor,este anul acesta intre caf-dalet bekislev - beth betevet(11.12-19.12)
Spunand Hannuka ne gandim la sufganiot(gogosile), levivot(chiftelutele de cartof) si alte lucruri uleioase pe care fiecare gospodina le pregateste in bucatarie ei, devenind traditie de Hannuka.
Care este punctul comun si legatura cu Hannuka? Uleiul!! Sunt prajite in foarte mult ulei.
De Hannuka, tot ce se mananca ar trebui sa fie prajit in foarte mult ulei,in amintirea uleiul ce a creat minunea.
Forma,compozitia gogosilor,nu e atat de importanta, ci important este sa fie umplute cu dulce:gem, caramel, ciocolata,crema se poarta mai nou(evreii din Maroc nu le umplu insa le "ineaca" intr-un sirop tare dulce). Dulcele acela isi are semnificatia lui, caci in relele pe care uleiul le poate determina, mereu exista ceva bun, ceva dulce, iar noi avem nevoie de acel "dulce", fie ca e doar speranta.
Nu stiu daca cineva si-a pus vreodata intrebarea cum intr-o tara plina de maslini,lipseste tocmai uleiul de masline, astfel ca o canuta (cad catan) de ulei ce ajungea doar pentru o zi ajunge pentru opt- minunea de Hannuka.
Ei, in perioada asta din an, uleiul de masline e tocmai ceea ce lipseste, caci a cazut deja prima ploaie( de Rosh haShana sau cel mai tarziu de Sukot) iar maslinele ce au mai ramas prin copaci se strica , nemaiputandu-se face ulei din ele.
Hag Orim Sameah! Lumina in suflete si in case!
Spunand Hannuka ne gandim la sufganiot(gogosile), levivot(chiftelutele de cartof) si alte lucruri uleioase pe care fiecare gospodina le pregateste in bucatarie ei, devenind traditie de Hannuka.
Care este punctul comun si legatura cu Hannuka? Uleiul!! Sunt prajite in foarte mult ulei.
De Hannuka, tot ce se mananca ar trebui sa fie prajit in foarte mult ulei,in amintirea uleiul ce a creat minunea.
Forma,compozitia gogosilor,nu e atat de importanta, ci important este sa fie umplute cu dulce:gem, caramel, ciocolata,crema se poarta mai nou(evreii din Maroc nu le umplu insa le "ineaca" intr-un sirop tare dulce). Dulcele acela isi are semnificatia lui, caci in relele pe care uleiul le poate determina, mereu exista ceva bun, ceva dulce, iar noi avem nevoie de acel "dulce", fie ca e doar speranta.
Nu stiu daca cineva si-a pus vreodata intrebarea cum intr-o tara plina de maslini,lipseste tocmai uleiul de masline, astfel ca o canuta (cad catan) de ulei ce ajungea doar pentru o zi ajunge pentru opt- minunea de Hannuka.
Ei, in perioada asta din an, uleiul de masline e tocmai ceea ce lipseste, caci a cazut deja prima ploaie( de Rosh haShana sau cel mai tarziu de Sukot) iar maslinele ce au mai ramas prin copaci se strica , nemaiputandu-se face ulei din ele.
Hag Orim Sameah! Lumina in suflete si in case!
duminică, 24 mai 2009
Despre Sfirat haOmer
Pentru ca mai e un pic pana la Shavuot,sfarsitul Sfirat haOmer, m-am gandit sa va impartasesc una din explicatiile auzite de curand in legatura cu Sfirat haOmer, explicatie date de un elev de ieshiva.
Numaram crescator, adaugand o zi si nu descrescator ,caci cu fiecare zi ce trece suntem mai aproape de a 50 a zi, dar nu oricum, caci fiecare zi e deosebita, fiecare zi aduce ceva in plus. Asteptand atat de mult ultima zi , timpul trece foarte repede ,se numara zilele ce au fost.
Si Iacov a facut la fel, cand numara cei 7 ani de munca pana sa se casatoreasca cu Rahel, caci fiecare zi trecuta mai adauga ceva, cu fiecare zi era mai aproape de Rahel gandindu-se la asta timpul trece foarte repede. Cu fiecare zi ce trecea, evreii sunt mai aproape de momentul primirii Torei.
Ziua a50a , ziua de Shavuot, nu se numara. Exista 50 de lucruri (porti) impure care o data trecute , ar fi transformat poporul evreu intr-un popor oarecare, nemaifiind poporul ales. Cand au fost sclavi in Egipt, evreii au trecut 49 de porti,insa a 50a poarta, Poarta disperarii , nu caci speranta nu si-au pierdut-o.
In oglinda ,celor 50 de porti rele le corespund cele 50 de porti bune, a50-a poarta fiind vointa( vointa de a face ceva pentru Dumnezeu)a 50a zi este ziua in care vointa este maxima.
A50a zi este ziua vointei, a bucurie si a credintei, e mult prea importanta pentru a fi numarata.
Numaram crescator, adaugand o zi si nu descrescator ,caci cu fiecare zi ce trece suntem mai aproape de a 50 a zi, dar nu oricum, caci fiecare zi e deosebita, fiecare zi aduce ceva in plus. Asteptand atat de mult ultima zi , timpul trece foarte repede ,se numara zilele ce au fost.
Si Iacov a facut la fel, cand numara cei 7 ani de munca pana sa se casatoreasca cu Rahel, caci fiecare zi trecuta mai adauga ceva, cu fiecare zi era mai aproape de Rahel gandindu-se la asta timpul trece foarte repede. Cu fiecare zi ce trecea, evreii sunt mai aproape de momentul primirii Torei.
Ziua a50a , ziua de Shavuot, nu se numara. Exista 50 de lucruri (porti) impure care o data trecute , ar fi transformat poporul evreu intr-un popor oarecare, nemaifiind poporul ales. Cand au fost sclavi in Egipt, evreii au trecut 49 de porti,insa a 50a poarta, Poarta disperarii , nu caci speranta nu si-au pierdut-o.
In oglinda ,celor 50 de porti rele le corespund cele 50 de porti bune, a50-a poarta fiind vointa( vointa de a face ceva pentru Dumnezeu)a 50a zi este ziua in care vointa este maxima.
A50a zi este ziua vointei, a bucurie si a credintei, e mult prea importanta pentru a fi numarata.
marți, 12 mai 2009
Ierushalaim shel zaav ( Ierusalim de aur)
Pentru multi sintagma " Ierushalaim shel zaav" nu reprezinta altceva decat celebrul cantec. E adevarat ca e atat de cunoscut, si numele sau la fel, dar prima data "Ierusalaim shel zaav" a fost altceva, nu cantec :)
Pentru ca e Lag beOmer , a 33-a zi de Sfirat Haomer (de acum pana la Shavuot mai sunt 17 zile), si pentru ca Lag baomer e atat de legat de numele lui Rabby Ackiva m-am gandit sa scriu despre "Ierusalim shel zaav".
Rabby Akiva , inainte de a deveni rabin, inainte de a deveni o figura importanta a iudaismului, a fost un baiat sarac, needucat,analfabet ce pazea oile marelui bogatas Kalba Shavua.S-a indragostit insa de fata lui Calba Shavua, Rahel, iar dragostea a fost reciproca. Au hotarat sa se casatoreasca trecand peste cuvantul tatalui ei, desi stiau ca nu ii va astepta o viata prea bogata. Asa a si fost, locuiau in stana saraca ,iar banii nu-i dadeau afara din casa,nici nu prea existau de altfel, asa ca pentru ca el sa mearga in la ieshiva in Ierusalim sa invete Tora, Rahel si-a taiat si vandut parul, singura ei podoaba. Asa a plecat Ackiva pentru 12 ani la ieshiva sa invete Tora, Rahel ramanand in coliba saraca, asteptandu-l.
Dupa 12 ani, s-a intors Ackiva acasa , un mic invatacel...si stand in fata usii casei o aude pe Rahel spunandu-i unei vecine, ca nu ar da inapoi sa-si vanda iar parul, cu greu crescut, numai ca el sa invete in continuare, sa devina ce isi doreste.
S-a intors Ackiva la Ierusalim si a continuat sa invete Tora.. si dupa alti 12 ani s-a intors acasa,acum rabin, impreuna cu discipolii sai, era acum cunoscut de atata lume.
O femeie din mare multime a alergat spre el,discipoli toti s-au pus intre ei, nu se cuvenea sa il atinga pe marel rabin oricine ,cu atat mai putin o femeie.Recunoscandu-si sotia, i-a indepartat pe elevi spunandu-le "sunt ceea ce sunt si voi sunteti ceea ce sunteti ,datorita acestei femei ,Rahel ,sotia lui"
Drept multumire pentru sacrificiul ei i-a dat cadoul adus de la Ierusalim, o agrafa de par din aur pe care scria "Ierusalim".
Asa ca primul "Ierusalim de aur" inainte de a fi cantec, a fost cadoul dat de Rabby Ackiva sotiei pentru devotamentul si daruirea sa.
Pentru ca e Lag beOmer , a 33-a zi de Sfirat Haomer (de acum pana la Shavuot mai sunt 17 zile), si pentru ca Lag baomer e atat de legat de numele lui Rabby Ackiva m-am gandit sa scriu despre "Ierusalim shel zaav".
Rabby Akiva , inainte de a deveni rabin, inainte de a deveni o figura importanta a iudaismului, a fost un baiat sarac, needucat,analfabet ce pazea oile marelui bogatas Kalba Shavua.S-a indragostit insa de fata lui Calba Shavua, Rahel, iar dragostea a fost reciproca. Au hotarat sa se casatoreasca trecand peste cuvantul tatalui ei, desi stiau ca nu ii va astepta o viata prea bogata. Asa a si fost, locuiau in stana saraca ,iar banii nu-i dadeau afara din casa,nici nu prea existau de altfel, asa ca pentru ca el sa mearga in la ieshiva in Ierusalim sa invete Tora, Rahel si-a taiat si vandut parul, singura ei podoaba. Asa a plecat Ackiva pentru 12 ani la ieshiva sa invete Tora, Rahel ramanand in coliba saraca, asteptandu-l.
Dupa 12 ani, s-a intors Ackiva acasa , un mic invatacel...si stand in fata usii casei o aude pe Rahel spunandu-i unei vecine, ca nu ar da inapoi sa-si vanda iar parul, cu greu crescut, numai ca el sa invete in continuare, sa devina ce isi doreste.
S-a intors Ackiva la Ierusalim si a continuat sa invete Tora.. si dupa alti 12 ani s-a intors acasa,acum rabin, impreuna cu discipolii sai, era acum cunoscut de atata lume.
O femeie din mare multime a alergat spre el,discipoli toti s-au pus intre ei, nu se cuvenea sa il atinga pe marel rabin oricine ,cu atat mai putin o femeie.Recunoscandu-si sotia, i-a indepartat pe elevi spunandu-le "sunt ceea ce sunt si voi sunteti ceea ce sunteti ,datorita acestei femei ,Rahel ,sotia lui"
Drept multumire pentru sacrificiul ei i-a dat cadoul adus de la Ierusalim, o agrafa de par din aur pe care scria "Ierusalim".
Asa ca primul "Ierusalim de aur" inainte de a fi cantec, a fost cadoul dat de Rabby Ackiva sotiei pentru devotamentul si daruirea sa.
marți, 28 aprilie 2009
Ata li Eretz
61 de ani de cand pentru evrei cuvantul Acasa si-a recapatat sensul, 61 de ani de cand suntem o natie,avem o Casa.
La multi ani, Israel!
Revolta autorului
Am inceput sa scriu blogul asta din cel mai altruist motiv ce putea exista, s-a vrut a fi doar despre iudaism, postari ce sa nu reflecte ce simt eu sau parerea mea.
In tot acest timp am asteptat un mic semn..ca cineva undeva "respira" cand citeste ( a se citi traieste),ceva "uman" ,ca statistici ,grafice si analize cand a intrat cine a intrat de ce si cat a stat si de cate ori a clipit am primit cat sa umplu o biblioteca.
Acel feed-back nu l-am primit niciodata si deja incep sa ma simt bine in ipostaza de a vorbi cu peretii, vantul si alte elemente ale naturii :)
Si pentru ca sunt doar eu si peretii, din cand in cand cate un ratacit care pica pe blogul asta mai rau ca musca in lapte...am sa imi atribui puterea de a scrie ce "imi tuna", chit ca nu are legatura cu iudaismul.
Si pentru ca azi schimbam macazul...sa o facem in stil mare.
Azi, dalet beiyar,este Ziua Comemorarii Soldatilor , sirena a sunat, lumea s-a oprit in loc.
E un moment unic sa fi intr-o multime, forfota, voci, tipete, claxoane, ca doar e orient si nu ne incurcam cu una cu doua...si dintr-o data liniste, lumea incremeneste..timpul se opreste in loc..doar sirena se mai aude...si cateodata daca ai ghinion vezi si cate un arab care merge linistit printre statuile vii.
Cu niste ani in urma...ii observam si ce ganduri "ortodoxe" imi treceau prin minte...
Acum poate am crescut, poate fac si eu parte din marea de statui de piatra, pe care primul sunet al sirenei ii arunca in trecut...intr-un timp in care unii prieteni, copii pe care ii stii de cand faceau prostii, erau vii. Desi nu au trecut decat cativa ani,au crescut ,s-au mai cumintit sau nu..dar au intrat in armata...si unii atata de mandrii erau de uniforma ,de prietenii din baza, de viata de soldat...si a mai trecut un pic si...au intrat in Liban, sa apere tara...sau poate au mers in colonii...unii nu s-au mai intors.
Copii de 18 ani, atatea vise si sperante, atata sete de viata...
In tot acest timp am asteptat un mic semn..ca cineva undeva "respira" cand citeste ( a se citi traieste),ceva "uman" ,ca statistici ,grafice si analize cand a intrat cine a intrat de ce si cat a stat si de cate ori a clipit am primit cat sa umplu o biblioteca.
Acel feed-back nu l-am primit niciodata si deja incep sa ma simt bine in ipostaza de a vorbi cu peretii, vantul si alte elemente ale naturii :)
Si pentru ca sunt doar eu si peretii, din cand in cand cate un ratacit care pica pe blogul asta mai rau ca musca in lapte...am sa imi atribui puterea de a scrie ce "imi tuna", chit ca nu are legatura cu iudaismul.
Si pentru ca azi schimbam macazul...sa o facem in stil mare.
Azi, dalet beiyar,este Ziua Comemorarii Soldatilor , sirena a sunat, lumea s-a oprit in loc.
E un moment unic sa fi intr-o multime, forfota, voci, tipete, claxoane, ca doar e orient si nu ne incurcam cu una cu doua...si dintr-o data liniste, lumea incremeneste..timpul se opreste in loc..doar sirena se mai aude...si cateodata daca ai ghinion vezi si cate un arab care merge linistit printre statuile vii.
Cu niste ani in urma...ii observam si ce ganduri "ortodoxe" imi treceau prin minte...
Acum poate am crescut, poate fac si eu parte din marea de statui de piatra, pe care primul sunet al sirenei ii arunca in trecut...intr-un timp in care unii prieteni, copii pe care ii stii de cand faceau prostii, erau vii. Desi nu au trecut decat cativa ani,au crescut ,s-au mai cumintit sau nu..dar au intrat in armata...si unii atata de mandrii erau de uniforma ,de prietenii din baza, de viata de soldat...si a mai trecut un pic si...au intrat in Liban, sa apere tara...sau poate au mers in colonii...unii nu s-au mai intors.
Copii de 18 ani, atatea vise si sperante, atata sete de viata...
joi, 16 aprilie 2009
Caf zain benisan ( a 27a zi a lunii nisan)
Caf zain benisan- 21.04.09- este stabilita de catre Parlament ca Ziua Comemorarii Victimelor Holocaustului si Ziua Comemorarii Eroismului.
Pe cafzain benisan s-a terminat lupta in Ghetoul din Varsovia, evreii demonstrand ca nu se lasa dusi in lagare , ca mieii la taiere, fara sa se opuna, fara sa lupte pentru viata lor.
Asara betevet( a 10a zi a lunii tevet), este ziua Cadishului general, iar aceasta zi (caf-zain benisan)vine ca o completare a acelei zile.
In Asara betevet, se comemora ziua inceperii asediului Ierusalimului de catre armata lui Nabucodonosor, regele Babilonului.
In zilele noastre ,zilei de asara betevet i s-a adaugat o semnificatie speciala, dupa creerea statului, Rabanutul Principal a stabilit aceasta zi ca Ziua Cadishului General, in amintirea celor decedati in timpul Holocaustului si nu se stie cand au murit.
Corelarea celor doua evenimente: Caderea Ierusalimului si Zi de Comemorare a Victimelor Holocaustului,semnifica speranta ca Holocaustul din Europa va pune capat suferintei poporului evreu.
Pe cafzain benisan s-a terminat lupta in Ghetoul din Varsovia, evreii demonstrand ca nu se lasa dusi in lagare , ca mieii la taiere, fara sa se opuna, fara sa lupte pentru viata lor.
Asara betevet( a 10a zi a lunii tevet), este ziua Cadishului general, iar aceasta zi (caf-zain benisan)vine ca o completare a acelei zile.
In Asara betevet, se comemora ziua inceperii asediului Ierusalimului de catre armata lui Nabucodonosor, regele Babilonului.
In zilele noastre ,zilei de asara betevet i s-a adaugat o semnificatie speciala, dupa creerea statului, Rabanutul Principal a stabilit aceasta zi ca Ziua Cadishului General, in amintirea celor decedati in timpul Holocaustului si nu se stie cand au murit.
Corelarea celor doua evenimente: Caderea Ierusalimului si Zi de Comemorare a Victimelor Holocaustului,semnifica speranta ca Holocaustul din Europa va pune capat suferintei poporului evreu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
